Busuiocul

Busuiocul este o plantă erbacee din genul Ocimum, familia Lamiaceae originară din India şi China. Tulpina este dreaptă, de aproximativ 20-40 cm, cu patru muchii, frunzele sunt de culoare verde deschis, iar florile de culoare albă sau roz. Fructele sunt sub forma unor nucule negricioase de aproximativ 2 mm. Înmulţirea se face prin seminţe, care se plantează în ghivece puse la fereastră la sfârşitul lui februarie şi se răsădesc în grădină la sfârşitul lui aprilie. Polenizarea se face cu ajutorul insectelor. Recoltarea florilor se face de la sfârşitul lui iunie până în octombrie-noiembrie. Se taie doar partea înflorită, lăsându-se partea lemnoasă. De acolo, răsar tot mai mulţi lăstari. Ca plantă medicinală, busuiocul este un excelent revigorant al ficatului (detoxifiant), dar este recomandat şi în boli cardiovasculare, boli ale aparatului respirator (tusea), boli ale aparatului digestiv, boli reno-genitale, boli ale sistemului nervos central, stimularea lactaţiei la femei, boli ale gâtului şi gurii, rinită şi inflamaţii ale ochilor şi urechilor, afecţiuni dermatice. Se utilizează ca infuzie, ceai sau tinctură. Ceaiul preparat din frunze de busuioc se recomandă în cazul în care pacientul suferă de: crampe, infecţii urinare, dureri de cap, laringită, faringită, gripă, vomă, cefalee, colici intestinale, ulcer gastric, colite de fermentaţie. Este şi un excelent stimulator al poftei de mâncare. Rănile, exemele şi intepaturile de insecte se vindecă mai repede dacă se aplică nişte comprese cu frunze sau tinctură de busuioc. Busuiocul se foloseşte şi drept condiment, mai ales la mâncărurile pe bază de carne sau peşte. Denumirea ştiinţifică este Ocimum basilicum.

Oregano | Şovârful

Şovârful este o plantă erbacee perenă din familia Labiatae originară din Bazinul Mării Mediterane şi Asia, care se dezvoltă şi în alte zone din Europa. Tulpina este dreaptă, lemnoasă şi păroasă, frunzele sunt ovale, zimţate şi alungite la vârf, iar florile sunt de culoare roz violacee sau albe. Creşte sub formă de tufe care ating înălţimea de maxim 70-80 cm. Înfloreşte în perioada verii. Se recoltează dimineaţa partea aeriană, de unde se ramifică. Proprietăţile terapeutice ale şovârfului sunt: sedativ (asupra sistemului nervos central), bronhodilatator, antiseptic, antispastic, stomahic,  fluidifică secreţiile bronhice, util în stări gripale, laringite, traheite, astm bronşic, tuse convulsivă, gastrite hiperacide, colite de fermentaţie, astenie. Din frunze uscate şi mărunţite amestecate cu unt se poate face o alifie pentru uz extern care să se aplice peste răni, aceasta grăbind vindecarea. Frunzele şi tulpina emană un miros plăcut, şovârful fiind cunoscut şi ca oregano sau busuioc de pădure. Denumirea ştiinţifică este Origanum vulgare.